Despre carte: 1888 / „...Styopa ridică privirea, - în vârf era o lună și ardeau stele strălucitoare și nu era niciun număr pentru ei. Iar stelele îndepărtate par să clipească la el. Stan s-a uitat la fața bunicului său și s-a înfiorat și s-a dat înapoi. Ochii tăiați ai bunicului scânteiau la lună, de parcă ar fi vii, și un zâmbet părea să pâlpâie pe buzele lui înghețate. Și Stepa a devenit îngrozitor, îngrozit, și a fugit acasă, fără să simtă pământul sub picioare.…»